Dezbatere grila - Psihologie organizationala si manageriala

Psihologie organizationala si manageriala

MULTIPLE CHOICE

1) Raţiunea apariţiei şi existenţei organizaţiilor se poate explica:

A. prin capacitatea lor de a realiza mult mai iute şi eficace obiectivele individuale ale oamenilor;
B. prin tăria lor de a răspunde unor nevoi umane fundamentale, datorate naturii sociale a oamenilor.

1 A
2 B
3 A+B

ANS: 3

2) Organizaţia poate fi definită astfel:

A. o asociere de indivizi, care nu au neapărat scopuri comune, dar care, în anumite contexte, ajung să interacţioneze unii cu alţii;
B. un sistem structurat de interacţiune a oamenilor, în scopul realizării unor obiective comune;
C. realităţi sociale neutre, independente de concepţiile oamenilor;
D. construcţii socio-umane, cu particularităţile proprii unei realităţi socioculturale.

1 A+C+D
2 A+C
3 B+D
4 B+C+D

ANS: 3

3) Din definiţiile organizaţiei acceptate în mod unanim, se degajă o serie de dimensiuni, implicaţii fundamentale:

A. obiectivele comune membrilor unei organizaţii trebuie să fie cunoscute de înspre toţi membrii organizaţiei dar nu şi acceptate în mod unanim;
B. scopurile individuale nu trebuie să corespundă în mod obligatoriu cu scopurile organizaţiei;
C. interacţiunea dintre membrii unei organizaţii este un proces fundamental, de a cărui calitate depinde succesul sau eşecul organizaţiei;
D. interacţiunea dintre membrii organizaţiei nu depinde de tipul specific de organizaţie, de mărimea sau modul său de structurare;
E. interacţiunea dintre oameni se realizează în cadrul unei structuri organizaţionale specifice, care garantează atingerea obiectivelor organizaţionale propuse.

1 A+B+C+D+E
2 B+C+E
3 B+C+D+E
4 A+C+E

ANS: 2

4) Care din următoarele instituţii reprezintă tipuri specifice de organizaţii:

A. fundaţiile;
B. cluburile sportive;
C. spitalele;
D. muzeele;
E. bisericile.

1 A+C
2 B+D+E
3 A+B+C+D+E

ANS: 3

5) Organizaţiile formale se caracterizează prin:

A. relaţii spontane, nedefinite, flexibile;
B. canale de informare stricte, bine formate şi definite;
C. poziţii şi roluri specifice fiecărui membru al organizaţiei.

1 A+B+C
2 A+B
3 A+C
4 B+C

ANS: 4

6) Organizaţiile informale se caracterizează prin:

A. scopuri organizaţionale slab definite;
B. norme şi reguli acceptate în mod spontan, neimpuse;
C. relaţii de autoritate, relaţii de putere şi responsabilităţi clar definite.

1 A+B
2 A+C
3 B
4 B+C
5 C

ANS: 1

7) Grupurile primare, spre deosebire de cele secundare, presupun:

A. relaţii directe, personale, spontane;
B. o mare implicare emoţională.

1 A
2 A+B
3 B

ANS: 2

8) În evoluţia istorică a teoriilor despre organizaţii se pot identifica mai multe etape:

A. organizaţiile privite ca sisteme raţionale şi închise;
B. organizaţiile privite ca sisteme naturale şi închise;
C. organizaţiile privite ca sisteme raţionale şi deschise;
D. organizaţiile privite ca sisteme naturale şi deschise.

1 A+C
2 A+B+C+D
3 B+D
4 A+D

ANS: 2

9) În abordarea organizaţiilor ca sisteme raţionale şi închise s-au desprins o înșiruire de idei fundamentale:

A. organizaţiile sunt instrumente complexe, pasive, proiectate pentru realizarea unor scopuri precise;
B. procesele din cadrul organizaţiilor sunt strict raţionale, tehnice;
C. aspectele umane ocupă un loc important în studiul organizaţiilor;
D. activităţile se desfăşoară sub acţiunea unor reguli, norme şi reglementări formale, stricte.

1 A+B
2 B+D
3 B+C+D
4 A+B+D

ANS: 4

10) Teoria managementului ştiinţific este reprezentată de:

A. Max Weber;
B. Frederick Taylor;
C. Herbert Simon.

1 A+C
2 A
3 B
4 B+C

ANS: 3

11) Managementul ştiinţific poate fi sintetizat printr-o serie de principii, dintre care enumerăm:

A. introducerea unor metode tradiţionale, bazate pe experienţă;
B. diviziunea muncii fizice şi intelectuale;
C. amplificarea conţinutului economic al muncii cadrelor tehnice;
D. nu există delimitare strictă între funcţiile de conducere şi cele de execuţie;
E. selectarea salariaţilor pe baza unor metode rudimentare, nefundamentate ştiinţific;
F. evidenţa strictă a timpului de muncă şi normarea muncii.

1 A+B+C+F
2 A+D+E
3 B+C+F
4 B+C+D+F

ANS: 3

12) Henry Fayol, promotor al teoriei organizării şi administraţiei, s-a remarcat în mod aparte prin:

A. evidenţierea pentru prima dată a funcţiilor unei întreprinderi, funcţii între care există o strânsă interdependenţă;
B. stabilirea unui set de principii, linii directoare în procesul de raţionalizare a activităţilor organizaţionale;
C. accentuarea ideii că principiile nu au aplicabilitate universală, ci trebuie adaptate la situaţii distincte şi în condiţii specifice.

1 B+C
2 A+B+C
3 A

ANS: 2

13) Max Weber, creatorul teoriei birocraţiei, a descris câteva soiuri de organizaţii, pritre care:

A. organizaţiile centrate pe lider, charismatice;
B. organizaţia tradiţională, patriarhală;
C. organizaţia birocratică, raţional-legală;
D. organizaţiile moderne, complexe.

1 A+B+C
2 D
3 B+C

ANS: 1

14) Ca instituţie dominantă în societatea modernă, birocraţia este:

A. raţională, fiindcă mijloacele sunt desemnate clar pentru realizarea unor scopuri specifice;
B. legală, deoarece autoritatea este exercitată pe baza unui sistem de reguli şi norme specifice poziţiei pe care individul o ocupă în organizaţie.

1 A
2 B
3 A+B

ANS: 3

15) Principalele elemente ale organizării birocratice, ca variantă „ideal-tipică” de organizare, sunt:

A. specializarea şi diviziunea clară a muncii;
B. ierarhia autorităţii;
C. toate actele administrative şi deciziile sunt emise numai în scris şi păstrate într-o arhivă;
D. managerii stabilesc reguli şi proceduri ferme, impersonale, care se aplică în mod diferit angajaţilor;
E. ahgajaţii sunt selectaţi pe baza unor calificări tehnice, pregătire şi experienţă, prin concurs.

1 B+C+D
2 A+B+C+D+E
3 B+D+E
4 A+B+C+E

ANS: 4

16) Abordarea organizaţiilor ca sisteme naturale şi închise se caracterizează prin:

A. considerarea organizaţiilor ca organisme sau colectivităţi sociale, vii;
B. considerarea comportamentului social în organizaţii, membrii acesteia nefiind elemente pasive;
C. analiza structurilor informale şi a influenţei acestora asupra structurilor formale.

1 A+C
2 B+C
3 A+B+C

ANS: 3

17) Ca reprezentant al Şcolii relaţiilor umane, Douglas McGregor a definit mai numeroase concepţii manageriale cu privire la natura umană:

A. teoria X;
B. teoria Y;
C. teoria Z.

1 A+B
2 C
3 A+B+C

ANS: 1

18) Teoria Y reprezintă esenţa abordării relaţiilor umane şi pleacă de la următoarele idei fundamentale:

A. omul este în mod natural leneş şi trebuie motivat cu stimulente exterioare;
B. dacă munca este bine organizată şi condusă, ea poate să devină o activitate plăcută, care poate să pună în evidenţă capacităţile şi talentele individuale;
C. scopurile individuale ale oamenilor sunt divergente în raport cu scopurile organizaţiei şi este necesar controlul exterior;
D. în condiţii favorabile, omul poate şi doreşte să-şi asume responsabilităţi;
E. omul este capabil de autodisciplină şi autocontrol;
F. controlul exterior şi stimulentele externe sunt singurele căi de a determina omul să muncească.

1 B+D+E
2 A+C+F
3 A+B+E+F
4 B+C+D
5 B+C+E

ANS: 1

19) Abordarea organizaţiilor ca sisteme raţionale şi deschise s-a impus prin schimbarea modului de raportare la organizaţii, în sensul că:

A. s-au luat în considerare relaţiile ce se stabilesc între organizaţii şi mediu, influenţa acestuia din urmă;
B. s-a analizat dinamica şi eficienţa organizaţiilor.

1 A
2 A+B
3 B

ANS: 2

20) În perioada contemporană, în cadrul abordării organizaţiilor ca sisteme naturale şi deschise, se distinge teoria analizei instituţionale, în viziunea căreia:

A. organizaţia este un construit al culturii simbolice dominante, adică funcţionează într-o cultură dată, posedând instituţii reprezentative;
B. organizaţia este un sistem cu propria cultură, care ajută la dezvoltarea culturii mediului instituţional.

1 A+B
2 B

ANS: 1

21) Care din următoarele afirmaţii definesc managementul:

A. managementul este o activitate ce are rolul de a asigura unitatea şi coordonarea tuturor activităţilorumane desfăşurate în cadrul unei organizaţii;
B. managementul reprezintă atât o practică, un proces concret de raţionalizare şi eficientizare a muncii, cât şi o artă, excelență obţinută în urma evoluţiei sale istorice;
C. pe baza acumulării experienţei, a formulării unor principii şi legi specifice, a dezvoltării unor metode, tehnici şi proceduri proprii de investigare şi acţiune, managementul a devenit o veritabilă ştiinţă.

1 A
2 B+C
3 A+C
4 C
5 A+B+C

ANS: 5

22) În cadrul unei organizaţii, managerii se situează pe diferite poziţii ale piramidei ierarhice:

A. manageri superiori (top-manageri);
B. non-manageri;
C. manageri mijlocii;
D. manageri inferiori (supervizori).

1 A+B+C+D
2 A+C+D
3 A+C
4 B+D

ANS: 2

23) Managerii trebuie să aibă trei categorii de responsabilităţi (strategice, inter-umane şi tehnice), care au ponderi diferite, în funcţie de nivelul ierarhic pe care se situează:

A. la indice de top, managerii sunt preocupaţi de crearea şi dezvoltarea unui climat favorabil de muncă;
B. managerii superiori au responsabilităţi strategice, orientează organizaţia în conformitate cu misiunea şi obiectivele stabilite;
C. la nivel inferior, predomină responsabilităţile tehnice, prin care se direcţionează activitatea în funcţie de particularităţile domeniului în care activează firma;
D. relaţiile inter-umane intră în sfera de responsabilitate, preponderent, a managerilor mijlocii.

1 A+B
2 B+C+D
3 D
4 B+D

ANS: 2

24) Previziunea este una din funcţiile manageriale şi are drept scop:

A.elaborarea unor orientări privind desfăşurarea activităţilor viitoare;
B.stabilirea misiunii, a obiectivelor şi a strategiilor;
C. delegarea autorităţii pe diferite niveluri ierarhice ale organizaţiei;
D. stabilirea resurselor şi mijloacelor necesare realizării activităţilor organizaţiei.

1 A+B+D
2 B
3 A+C+D
4 C+D

ANS: 1

25) Organizarea, ca funcţie managerială, constă în:

A. stabilirea cadrului organizatoric optim desfăşurării activităţii organizaţiei;
B. definirea proceselor de muncă şi a componentelor acestora (operaţii, lucrări, sarcini etc.);
C. elaborarea structurii de organizare, organismele ingrediente şi relaţiile din cadrul acestora.

1 A+C
2 B
3 A+B+C
4 C

ANS: 3

26) Coordonarea şi antrenarea reprezintă o altă funcţie importantă a managementului, prin care se realizează:

A. orientarea personalului în scopul atingerii obiectivelor organizaţionale propuse;
B. armonizarea intereselor şi necesităţilor individuale cu cele organizaţionale;
C. evaluarea activităţilor şi rezultatelor organizaţiei;
D. motivarea oamenilor.

1 A+B+C+D
2 A+D
3 A+B+D
4 C

ANS: 3

27) Controlul, ca funcţie a managementului, se realizează prin:

A. verificarea modului de desfăşurare a activităţilor, în funcţie de anumiţi parametri;
B. virificarea performanţelor fabricate de organizaţir în comparaţie cu obiectivele prevăzute;
C. sesizarea abaterilor de la parametrii stabiliţi;
D. stabilirea măsurilor corective necesare realizării obiectivelor propuse.

1 A+B
2 A+B+C+D
3 C+D

ANS: 2

28) Care din următoarele afirmaţii este valabilă:

A. funcţiile managementului se exercită în mod identic, indiferent de tipul de organizaţie;
B. exercitarea funcţiilor manageriale deține particularităţi de la o organizaţie la alta, de la un sistem managerial la altul.

1 A
2 B

ANS: 2

29) Structura organizatorică a unei firme, caracterizată de ansamblul indivizilor şi compartimentelor de muncă, a posturilor şi legăturilor dintre acestea, este influenţată de o serie de factori, cum ar fi:

A. factori economici;
B. factori tehnologici;
C. resursele umane;
D. mediul înconjurător;
E. vârsta organizaţiei.

1 A+B+C+D+E
2 A+C
3 B+D+E

ANS: 1

30) Studierea comportamentului oamenilor în cadrul organizaţiilor are drept scop:

A. simpla radiografiere şi măsurare a atitudinii oamenilor;
B. anticiparea comportamentelor;
C. explicarea comportamentelor şi atitudinilor;
D. determinarea comportamentului, în direcţia dorită de organizaţie, în conformitate cu scopurile şi obiectivele acesteia.

1 A+D
2 A
3 C
4 B+C+D

ANS: 4

31) Citiţi afirmaţiile următoare şi specificaţi care din ele este adevărată:

A. comportamentul organizaţional poate fi influenţat de factori exteriori individului;
B. comportamentul organizaţional este influenţaţ de personalitatea individului, de caracteristicile sale psihologice specifice.

1 A
2 A+B
3 B

ANS: 2

32) Referitor la natura omului organizaţional, s-au elaborat diverse teorii cu privire la evoluţia sa, prima fiind „modelul de om economic-raţional”, care considera că fiecare om îşi calculează acţiunile sale în funcţie de satisfacţia pe care astea i-o aduc, model ce implica următoarele presupoziţii:

A. omul este motivat de stimulente economice şi va acţiona astfel încât să obţină câştigul economic maxim;
B. omul este motivat de nevoi sociale, de relaţiile cu ceilalţi;
C. omul este un agent pasiv, care poate fi manipulat, motivat şi reglementat de organizaţie;
D. sentimentele sunt, în esenţă, iraţionale şi oamenii tind să elimine influenţa lor.

1 B
2 A+B+D
3 A+C+D
4 B+C

ANS: 3

33) A doua teorie ce priveşte natura omului organizaţional este „modelul de om social”, ce şi-a găsit esenţa în sfera motivaţiei, şi anume:

A. omul răspunde pozitiv la cerinţele organizaţiei numai în măsura în care aceasta îi satisface nevoile sale sociale, de relaţionare cu ceilalţi;
B. ca rezultat al specializării muncii, sensul acesteia poate fi găsit, nu în activitatea productivă, ci în relaţiile sociale.

1 A+B
2 A
3 B

ANS: 1

34) Pe măsura evoluţiei teoriilor despre organizaţii a apărut „modelul de om care se autoactualizează”, bazat pe principiul muncii îmbogăţite, model ce se întemeiază pe următoarele idei:
A. datorită muncii simplificate, de rutină, omul este un element pasiv în organizaţie;
B. omul simte nevoia de dezvoltare a personalităţii sale (nevoia de autoactualizare, de realizare a capacităţilor individuale);
C. omul este matur în munca sa şi tinde să fie independent, autonom şi creativ;
D. omul este automotivat şi autocontrolat, nu are trebuință de stimulente şi control exterior.

1 A+C+D
2 B+C
3 A+D
4 B+C+D

ANS: 4

35) Cel mai nou model privind natura omului organizaţional este „modelul de om complex”, bazat pe următoarele presupoziţii:

A. omul manifestă o mare varietate de motivaţii, ce se pot combina în variate configuraţii, rezultând un om complex;
B. omul este capabil să înveţe noi motive în cadrul experienţei sale grupale;
C. performanţele şi satisfacţia în muncă depind atât de factori personali, cât şi de factori organizaţionali.

1 A+B+C
2 A
3 B+C

ANS: 1

36) Procesul de motivare a oamenilor în muncă, componentă majoră în cadrul organizaţiilor, constă în:

A. planificarea şi organizarea activităţilor pe care le desfăşoară fiecare individ într-o organizaţie;
B. corelarea necesităţilor şi intereselor oamenilor din cadrul unei organizaţii cu îndeplinirea obiectivelor şi sarcinilor în acea organizaţie;
C. controlul tuturor activităţilor desfăşurate într-o organizaţie.

1 A+B+C
2 A
3 B+C
4 B

ANS: 4

37) Indiferent de conţinutul concret al motivaţiei, aceasta îndeplineşte mai multe roluri:

A. rolul managerial, care indică impactul motivaţiei asupra funcţionalităţii ansamblului managerial al organizaţiei, asupra deciziilor şi sistemului informaţional;
B. rolul organizaţional, care se referă la impactul motivaţiei asupra funcţionării organizaţiei, succesul şi eficienţa lor;
C. rolul individual, ce are în vedere satisfacţia sau insatisfacţia membrilor organizaţiei;
D. rolul economic, ce vizează condiţionarea indirectă a performanţelor economice de către motivaţie;
E. rolul social, care se referă la influenţa motivaţiei asupra climatului psihosocial şi asupra relaţiilor din cadrul grupurilor de muncă.

1 A+C+E
2 A+C+D+E
3 A+C
4 B+C
5 A+B+C+D+E

ANS: 5

38) Între factorii care acţionează asupra motivaţiei oamenilor de a obţine performante, se numară;

A. propriul sistem de valori;
B. sistemul de salarizare;
C. climatul de muncă;
D. timpul liber;
E. personalitatea fiecărui individ.

1 A+B+C+D+E
2 A+E
3 B+C+D
4 A+B+C+E

ANS: 1

39) În funcţie de natura factorilor care influenţează motivaţia, teoriile motivaţionale pot fi împarţite în:

A. teorii situaţionale, bazate pe motivaţii contextuale;
B. teorii de conţinut, care pun accentul pe motivaţia interioară, individuală;
C. teorii de proces, ce se focalizează pe motivaţia organizaţională.

1 A+B
2 B+C
3 A+B+C
4 A+C

ANS: 2

40) Teoria ierarhiei nevoilor a fost elaborată de:

A. Mc Clelland;
B. Abraham Maslow;
C. Mc Gregor.

1 A
2 B
3 C

ANS: 2

41) În piramida nevoilor a lui Maslow, nevoile umane sunt ierarhizate astfel (pornind de la bază spre vârful piramidei):

A. nevoi fiziologice, de securitate, sociale, de stimă şi de autoactualizare;
B. nevoi de securitate, fiziologice, de stimă, sociale şi de autoactualizare;
C. nevoi de securitate, fiziologice, sociale, de stimă şi de autoactualizare.

1 A
2 B
3 C

ANS: 1

42) Teoria achiziţiei succeselor, dezvoltată de Mc Clelland, evidenţiază o succesiune de nevoi individuale ce sunt satisfăcute în cadrul organizaţiei:

A. nevoi de securitate;
B. nevoi de putere;
C. nevoile fiziologice;
D. nevoi de afiliere;
E. nevoi de realizare, de succes.

1 A+C
2 A+E
3 B+C+E
4 B+D
5 B+D+E

ANS: 5

43) Între teoriile de proces, care au la bază motivaţia organizatională, se înscrie teoria factorilor duali, elaborată de Herzberg şi care evidenţiază o serie de factori ce influenţează sentimentele angajatului fată de munca sa:

A. factori igienici;
B. factori motivatori;
C. factori sociali;
D. factori economici.

1 A+C+D
2 B+C
3 A+B
4 B+C+D

ANS: 3

44) Din multitudinea de teorii asupra motivaţiei, rezultă câteva variabile implicate în conceperea şi exercitarea motivarii:

A. variabile individuale, care reflectă caracteristicile fiecărui angajat;
B. variabile organizaţionale, care reflectă o serie de elemente, fenomene şi procese din cadrul organizaţiei (climat, cultură, comunicare) care influenţează motivaţia;
C. variabile contextuale, care încorporează elemente din mediul exterior ce influenţează procesele motivaţionale.

1 A+B+C
2 A+B
3 B+C
4 A+C
5 C

ANS: 1

45) În funcţie de influenţa motivaţiei asupra mărimii satisfacţiilor personalului, se cunosc două feluri de motivaţii:

A. motivaţia moral-spirituală;
B. motivaţia pozitivă;
C. motivaţia negativă.

1 A+B
2 A+C
3 B+C

ANS: 3

46) Între motivaţiile de natură economică se numară:

A. salariile;
B. primele;
C. penalizarile;
D.amenzile;
E. autoturismele de serviciu;
F. criticile.

1 A+B+C+D+E+F
2 A+B+C+D+E
3 A+B+E
4 A+B+C+D+F

ANS: 2

47) Motivaţia de natură moral-sirituală include:

A. gratificaţiile;
B. laudele;
C. mulţumirile;
D. criticile;
E. medaliile;
F. mustrările.

1 A+B+C+E
2 A+B+C+D+F
3 B+C+E
4 B+C+D+E+F
5 D+F

ANS: 4

48) Care din urmatoarele afirmaţii este adevărată:

A. motivaţia intrinsecă, internă, constă în determinarea salariatului să acţioneze în cadrul firmei, obţinând astfel satisfacţii ce ţin de personalitatea sa;
B. motivaţia extrinsecă, externă, constă în determinarea salariatului de a obţine efecte care vor genera din partea organizaţiei anumite reacţii, ce îi vor cauzează satisfacţii.

1 A
2 B
3 A+B

ANS: 3

49) Între motivaţiile de natură cognitivă se numară:

A. satisfacerea nevoilor de a fi informat;
B. satisfacerea nevoilor de a învaţa;
C. satisfacerea nevoilor de a crea, a inova;
D. satisfacerea nevoilor de prestigiu.

1 D
2 A+B+C+D
3 B
4 B+C
5 A+B+C

ANS: 5

50) Motivaţia de natură afectivă se referă la:

A. satisfacerea nevoii de apreciere;
B. satisfacerea nevoii de a se simţi bine la locul de muncă;
C. nevoia individului de a fi simpatizat de colegi.

1 A+B+C
2 C
3 B+C
4 A+C

ANS: 1

51) Stilul de conducere, văzut ca un mod specific în care un lider (manager) gândeşte şi acţionează, este rezultanta unor factori, care pot fi grupaţi în următoarele categorii:

A. factori ce ţin de particularităţile persoanei care exercită activitatea de conducere: personalitate, pregătire profesională, experienţă etc.;
B. factori ce ţin de particularităţile muncii: organizarea tehnologică a muncii, diviziunea muncii etc.;
C. factori ce ţin de particularităţile mediului social în care se desfaşoară activitatea de management: tipul firmei, cultura, sistemul informaţional, mediul socio-economic şi politic etc.

1 A+B
2 A+B+C
3 A+C

ANS: 2

52) Kurt Lewin, R. Lippit şi R.K. White realizează o interesantă clasificare a stilurilor de conducere, cuprinzând drept criteriu modul de luare a deciziilor şi de manifestare a autorităţii:

A. stilul autoritar;
B. stilul democratic;
C. stilul custodial;
D. stilul laisse-faire, permisiv.

1 A+B+C
2 A+C+D
3 A+B+D
4 B+C+D

ANS: 3

53) Stilul de conducere autoritar se caracterizează prin aceea că:

A. liderul (managerul0 refuză orice sugestie din partea subalternilor;
B. centralizarea autorităţii, cu accent pe autoritatea formală;
C. liderul (managerul) ia deciziile, subalternii execută;
D. comunicare descendentă;
E. climat de muncă favorabil, motivare pozitivă.

1 A+B+C+D
2 A+C+D+E
3 B+C+D+E
4 A+B+C+D+E

ANS: 4

54) Stilul de conducere democratic, spre deosebire de stilul autoritar, se caracterizează prin:

A. încrederea mare a managerului în subordonaţi şi surescitarea capacităţii lor creative;
B. controlul perfect asupra subordonaţilor;
C. delegarea de autoritate;
D. participarea subordonaţilor la luarea deciziilor;
E. comunicare descendentă, ascendentă dar şi pe orizontală.

1 A+B+C+D
2 A+C+D+E
3 B+C+D+E

ANS: 2

55) Stilul de conducere influenţează organizaţia în care este practicat, în multiple direcţii:

A. nivelul productivităţii muncii;
B. relaţiile din cadrul grupurilor de muncă;
C. atitudinea oamenilor faţă de muncă;
D. coeziunea şi comportamentele oamenilor.

1 A+B+C+D
2 A+C+D
3 B+C+D

ANS: 1

56) Leadership-ul, proces ce are o influenţă majoră asupra performanţelor organizaţiilor, reprezintă:

A. un proces prin care o persoană stabileşte un scop / o direcţie pentru mai multe persoane şi îi determină să acţioneze împreună în vederea realizării acelui scop;
B. leadership-ul se ocupă cu stabilirea viziunii, a direcţiilor de acţiune şi a principalelor abordări umane;
C. leadership-ul se suprapune în totalitate cu managementul, au aceeaşi sferă de cuprindere.

1 A+B
2 C

ANS: 1

57) Modul de manifestare şi eficacitatea leadership-ului sunt rezultatul mai multor factori:

A. caracteristicile native ale leaderului (inteligenţă, charismă, ambiţie, hotărâre etc.);
B. pregătirea generală, de specialitate şi managerială a leaderului;
C. situaţia în care se plasează liderul, în excepțional cea organizaţională.

1 C
2 A+B+C
3 A+C
4 B+C

ANS: 2

58) După natura şi sfera de cuprindere, se pot delimita mai multe categorii de culturi, printre care şi cultura organizaţională, ce reprezintă:

A. un ansamblu de valori, credinţe, aspiraţii împărtăşite de către toţi membrii organizaţiei;
B. atitudini şi comportamente ale membrilor organizaţiei, care condiţionează funcţionalitatea şi performanţa acesteia.

1 A
2 B
3 A+B

ANS: 3

59) Cultura organizională posedă o serie de dimensiuni, prezentate pereche, cum ar fi: orientarea spre proces în raport cu orientarea spre rezultate, orientarea spre salariaţi în raport cu orientarea spre muncă, şi care se referă la:

A. orientarea spre activităţile de realizat şi mijloacele utilizate, în raport cu orientarea pe anumite obiective;
B. o atmosferă şi atitudine destinsă faţă de organizaţie şi muncă, în raport cu respectul faţă de organizaţie şi modul de a munci;
C. preocuparea pentru problemele personale ale salariaţilor, în raport cu preocuparea exclusivă pe activitatea profesională a salariaţilor.

1 C
2 A+C
3 B+C

ANS: 2

60) Citiţi afirmaţiile următoare şi precizaţi care din ele este adevărată:

A. orientarea intraorganizaţională se referă la preocuparea pentru interesele, aşteptările şi comportamentele salariaţilor;
B. orientarea extraorganizaţională se referă la deschiderea organizaţiei către noii veniţi;
C. orientarea pragmatică reprezintă subordonarea întregului comportament organizaţional pentru obţinerea performanţelor;
D. orientarea normativă presupune respectarea procedurilor de muncă.

1 A+C+D
2 A+B+C+D
3 B+C+D
4 A+B+D

ANS: 1

61) Cultura organizaţională are o importanţă deosebită în cadrul organizaţiei, deoarece:

A. favorizează integrarea salariaţilor în cadrul organizaţiei;
B. direcţionează rolurile şi comportamentele organizaţionale în vederea realizării obiectivelor organizaţiei;
C. păstrează şi oferă valorile şi tradiţiile organizaţiei;
D. potenţează performanţele organizaţiei.

1 A+C+D
2 B+D
3 C
4 A+B+C+D

ANS: 4

62) Climatul organizaţional, desemnând mediul social în care fiecare colectiv de muncă îşi desfăşoară activitatea, conține câteva dimensiuni fundamentale:

A. măsură motivaţional-atitudinală (atitudinea faţă de muncă, satisfacţia sau insatisfacţia etc.);
B. dimensiunea socio-afectivă (relaţiile afective ce se stabilesc în cadrul grupurilor de muncă);
C. dimensiunea instrumental-executivă (condiţiile şi mijloacele de realizare a sarcinilor);
D. dimensiunea structurală (vârsta, pregătirea profesională, mediul de provenienţă, structura pe sexe etc.);
E. dimensiunea informaţională (canalele şi mijloacele de comunicare).

1 A+B+C
2 A+B+C+E
3 B+C+D+E
4 E
5 A+B+C+D

ANS: 5

63) Care din următoarele componente definesc procesul de comunicare organizaţională:

A. mesajul sau informaţia;
B. emiţătorul sau persoana care iniţiază comunicarea;
C. receptorul sau beneficiarul;
D. canalul de comunicare, calea de transmitere a informaţiei.

1 B+C+D
2 A+B+C+D
3 A+D

ANS: 2

64) Comunicarea formală, spre deosebire de cea informală, este caracterizată prin:

A. este precizată riguros;
B. se desfăşoară prin intermediul unor reglementări sau acte normative;
C. se stabileşte spontan, neoficial.

1 A+B
2 A+C
3 B+C
4 A+B+C

ANS: 1

65) Care din următoarele afirmaţii este adevărată:

A. comunicarea interpersonală se realizează între diferite grupuri ale organizaţiei;
B. comunicarea interpersonală se realizează între diferiţi indivizi;
C. comunicarea organizaţională se realizează între diferite subdiviziuni, compartimente ale organizaţiei.

1 A+B
2 A+C
3 B+C

ANS: 3

66) În funcţie de sensul sau direcţia comunicării, se întâlnesc următoarele tipuri de comunicare:

A. comunicarea verticală descendentă;
B. comunicarea verticală ascendentă;
C. comunicarea orizontală;
D. comunicarea oblică.

1 A+B
2 C+D
3 A+B+C
4 A+B+C+D

ANS: 4

67) Citiţi afirmaţiile de mai jos şi precizati care sunt adevărate:

A. reţelele de comunicare în cerc sunt corespunzătoare stilului democratic;
B. reţelele de comunicare în cerc sunt corespunzătoare stilului participativ;
C. reţelele de comunicare in Y sunt corespunzăroare stilului autoritar.

1 B+C
2 A
3 B

ANS: 1

68) Prin integrare profesională se înţelege:

A. o dimensiune esenţială a socializării;
B. asimilarea şi transmiterea reciprocă a unor valori culturale, norme de conduită, modele de viaţă cu scopul de a creşte gradul de eficienţă şi de coeziune socială a grupurilor;
C. un lanţ de interacţiuni ce vizează contactul unui obiectiv comun.

1 A+C
2 A
3 B+C
4 A+B
5 B

ANS: 4

69) Conflictul reprezintă un blocaj al mecanismelor normale de luare a deciziei, în sensul dificultăţii de alegere a căilor de acţiune şi este influnţat de:

A. natura, scopul şi semnificaţia sa motivaţională;
B. caracteristicile forţelor aflate în conflict (aspiraţii personale, convingeri, scopuri etc.);
C. intensitatea şi gradul de implicare a părţilor în conflict;
D. atitudinea mediului social în care se manifestă conflictul;
E. nivelul de acceptabilitate a căilor de rezolvare a unei situaţii conflictuale.

1 A+B+D
2 B+C+D+E
3 A+B+C+D+E

ANS: 3

70) Printre modalităţile de atenuare şi/sau eliminare a conflictului amintim:

A. metodele analitice, utile în special în cazul conflictelor intra şi interindividuale;
B. metode de negociere, în cazul conflictelor intra şi intergrupale, conflicte colective;
C. metode profilactice, prin care se ţin sub control sursele tensionale, cu scopul de a le dezamorsa în timp util şi a impiedica evoluţia lor către conflict.

1 A+B
2 A+B+C

ANS: 2

71) În rândul metodelor de negociere se numără:

A. compromisul;
B. concilierea;
C. arbitrajul;
D. persuasiunea;
E. autoritatea.

1 A+B+C
2 B+C
3 A+D+E
4 C
5 D+E

ANS: 1

72) Schimbarea, ca proces necesar şi inevitabil oricărei organizaţii, este determinată atât de factori externi organizaţiei, cum ar fi progresul tehnic si tehnologia, mediul social şi politic etc., cât şi de factori interni, printre care :

A. strategia organizaţiei;
B. stilul managerial;
C. cultura organizaţională;
D. concurenţa;
E. piaţa;
F. atitudinea salariaţilor.

1 A+B+F
2 A+B+D+E
3 D+E
4 A+B+C+F

ANS: 4

73) A decide înseamnă:

A. a alege dintr-o multitudine de variante de acţiune, varianta considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea obiectivelor dorite;
B. alegerea liniei de acţiune se realizează în mod conştient;
C. în luarea deciziei se ţine cont de resursele disponibile şi condiţiile concrete.

1 A+B
2 B+C
3 A+B+C
4 A+C

ANS: 3

74) În procesul de elaborare a deciziei este utilizată o gamă largă de metode şi tehnici de analiză şi de luare a deciziei, cum ar fi:

A. metodele tradiţionale;
B. metodele comparative;
C. metodele de optimizare.

1 A
2 A+B
3 B
4 B+C
5 A+B+C

ANS: 5

75) Metodele decizionale comparative vizează:

A. un ansamblu de procedee utilizate de decidenţi individuali, în care un loc important îl au intuiţia, experienţa, imaginaţia;
B. compararea unor elemente prezente cu elemente trecute sau cu unele previzionate, toate incluse în planuri, programe etc.;
C. obţinerea optimului economic, bazându-se pe instrumente şi modelare matematică.

1 A
2 B
3 C
4 B+C

ANS: 2

76) Intre notiunile de “leadersip” si “management” exista relatii de:
A. similaritate
B. opozitie
C. coincidenta partiala
D. contingenta

1 A
2 C
3 A+C
4 A+D

ANS: 2

77) Modelul “charismatic” al conducerii se centreaza doar pe:
A. situatie
B. persoana
C. sarcina de efectuat
D. trasaturile de personalitate

1 A
2 B
3 B+C
4 B+D
5 A+B+C+D

ANS: 4

78) In general, liderul sociometric coincide cu:
A. liderul formal
B. liderul informal
C. liderul socioafectiv
D. liderul ca persoana populara

1 B
2 C
3 B+C
4 B+D
5 B+C+D

ANS: 5

79) Din perspectiva psihosociala, stilul de conducere include:
A. comportamentul liderului
B. trasaturile de personalitate ale liderului
C. particularitatile muncii
D. tipul de organizatie

1 A
2 B
3 A+B
4 A+B+C
5 A+B+C+D

ANS: 3

80) Distinctia intre atitudine si strategie in cadrul stilului de conducere implica distinctia intre:
A. nivelul rezolutiv si cel activ
B. nivelul atitudinal si rezolutiv
C. nivelul instrumental si atitudinal
D. nivelul orientativ si instrumental

1 A+C
2 B+C
3 B+C+D
4 A+C+D
5 A+B+C+D

ANS: 3

81) Teoria “X” cu privire la conducere este specifica stilului de conducere:
A. laissez - faire
B. autoritar
C. democratic - participativ
D. consultativ

1 A
2 B
3 C
4 A+D

ANS: 2

82) Functia esentiala a conducerii este:
A. coordonarea
B. planificarea
C. decizia
D. controlul

1 A
2 C
3 C+D
4 A+B+C
5 A+B+C+D

ANS: 2

83) Deciziile strategice sunt decizii:
A. administrative
B. manageriale
C. operationale
D. neprogramate
E. creative
F. tactice

1 A+C+F
2 B+D+E
3 C+D+E
4 A+B+E+F
5 B+C+D+F

ANS: 2

84) Deciziile de grup sunt indicate in cazul:
A. problemelor structurate
B. problemelor nestructurate
C. problemelor algoritmice
D. obstacolelor euristice

1 A+C
2 A+D
3 B+C
4 B+D

ANS: 4

85) In procesul decizional, punerea in evidenta a aspectelor cantitative si calitative a informatiilor se realizeaza in etapa de:
A. identificare si definire a problemei
B. documentare, selectare si prelucrare
C. stabilire a criteriilor si obiectivelor ecizionale
D. evaluare a rezultatelor

1 A
2 B
3 A+B
4 A+B+C
5 A+B+D

ANS: 2

86) Deciziile rationale vizeaza:
A. cantitatea deciziei
B. calitatea deciziei
C. acceptarea deciziei de catre subordonati
D. negocierea deciziei

1 B
2 C
3 B+C
4 A+B+C+D

ANS: 1

87) In cazul deciziilor in conditii de risc, gradul de certitudine este:
A. foarte mic
B. aproximativ nul
C. nul

1 A
2 B
3 C

ANS: 3

88) Comunicarea presupune transmiterea (schimbul) de :
A. informatii
B. semne
C. simboluri
D. semnificatii

1 A
2 A+C
3 A+B+C
4 A+C+D
5 A+B+C+D

ANS: 5

89) Prototipul tradițional al comunicarii a fost elaborat de catre:
A. Wiener
B. Weaver
C. Shein
D. Shannon

1 A+C
2 A+D
3 B+C
4 B+D

ANS: 4

90) In cadrul perspectivei psihosociale a comunicarii, termenul de “emitator” se refera la:
A. interlocutor
B. locutor
C. campul de constiinta al locutorului
D. campul de constiinta al interlocutorului

1 A
2 B
3 A+D
4 B+C

ANS: 4

91) Spre deosebire de Taylor, pentru Fayol apectul central al comunicarii organizationale il constituie:
A. comunicarea ierarhica
B. comunicarea ascendenta
C. comunicarea orizontala
D. comunicarea intre linii ierarhice diferite

1 A
2 C
3 A+B
4 C+D

ANS: 4

92) In cadrul comunicarii ascendente:
A. partile aflate in comunicare detin acelasi statut
B. partile aflate in comunicare detin statute diferite
C. transmiterea informatiilor se face spre nivelurile ierarhice superioare
D. transmiterea informatiilor se face spre nivelurile ierarhice superioare

1 A+B
2 C+D
3 A+C
4 B+C

ANS: 4

93) Spre deosebire de comunicarea descendenta, comunicarea ascendenta:
A. are o frecventa mai redusa
B. are o frecventa mai mare
C. este specifica stilului de conducere autoritar
D. este specifica stilului de conducere democratic

1 A+C
2 A+D
3 B+C
4 B+D

ANS: 1

94) Specific comunicarii orizontale este:
A. comunicarea de la egal la egal
B. comunicarea de la sef la subordonat
C. comunicarea interdepartamentala
D. comunicarea intradepartamentala
E. comunicarea la acelasi nivel ierarhic

1 C+D
2 A+D+E
3 B+C+D
4 A+C+D+E
5 B+C+D+E

ANS: 4

95) Indicatorii comunicarii nonverbale sunt:
A. spatiul fizic
B. expresiile faciale
C. timpul
D. distanta personala
E. distanta sociala

1 B+D
2 B+E
3 B+D+E
4 B+C+D+E
5 A+B+C+D+E

ANS: 5

96) Retelele de comunicare:
A. includ canalele de comunicare virtuale
B. includ canalele de comunicare reale
C. arata cine cu cine comunica efectiv
D. arata cine cu cine poate comunica

1 A+C
2 A+D
3 B+C
4 B+D

ANS: 2

97) Structurile de comunicare pot fi:
A. eterogene
B. omogene
C. descentralizate
D. centralizate
E. intermediare

1 A+D
2 B+C
3 A+C+E
4 B+D+E

ANS: 4

98) Filtrajul informatiilor apare mai frecvent in:
A. comunicarea descendenta
B. comunicarea ascendenta
C. comunicarea oblica
D. comunicarea de jos in sus

1 A
2 B
3 A+D
4 C+D
5 B+D

ANS: 5

99) Distorsiunea informatiilor in cadrul comunicarii se face:
A. in mod voluntar
B. in mod involuntar
C. de la emitator la receptor
D. de la receptor la emitator

1 A+D
2 A+C
3 B+C
4 B+D

ANS: 3

100) Tehnicile de ameliorare a comunicarii organizationale sunt:
A. feedback-ul la 180 de grade
B. feedback-ul la 360 de grade
C. instruirea echipei manageriale
D. sociometria

1 A+C
2 B+C
3 A+C+D
4 B+C+D

ANS: 2

_________________
Diegis
_______________________________
Facultatea de Sociologie-Psihologie ID
An III